E noaptea de Ajun. Bradul şi-a aprins luminiţele. Jucării strălucitoare, de toate culorile zâmbesc fericite aninate de crenguţe; un clopoţel de argint le şopteşte din când în când: Dzing, dzing, aveţi răbdare, acuşi vine moşul. În casă miroase a frunze de brad, a pâine, a sarmale, masa e pregătită şi toată lumea e în aşteptarea bătrânului.

- Tăticule, întreabă micuţul Marcel. Unde e? De ce întârzie? Dacă nu vine?

- O sa vină, îl linişteşte tata. Probabil acum e la fetiţa din apartamentul vecin. Părinţii ei sunt plecaţi... Există atâţia copii pe la care neapărat trebuie să treacă moşul... Nu te îngrijora. Ce ai vrea să-ţi aducă de data asta?

- O maşină mare, mare!

- Minunat, zâmbeşte tata. Şi ce vrei să faci cu maşina?

- O să i-o arăt lui Păvălaş... Dar nu i-o dau să se joace! Moşul niciodată nu-i aduce cadouri frumoase. Anul trecut a primit o minge de cauciuc, dar parcă acesta e cadou? se bucură Marcel în timp ce tata se întristează.

- Uneori, zice el, o minge mică de cauciuc e un cadou mai scump decât orişice maşină mare. Cadourile, dragul meu, nu le primeşti ca să te făleşti. Un cadou e o amintire... Iar cu jucăriile trebuie să le împarţi. Mai ales cu acei care nu prea au parte de jucării...